ELEVUL CU ADHD ÎN CLASĂ

  • Are dificultăți în a reține informația și a răspunde corect la întrebări.
  • Se concentrează greu la lecție.
  • Poate fi ușor distras de stimulii din jur, este considerat neatent.
  • Vorbește neîntrebat / vorbește tare.
  • Poate împinge un coleg, sau poate arunca cu obiecte, dacă este deranjat.
  • Se agită continuu în bancă, își face de lucru cu altceva decât cerințele profesorului.
  • Nu se organizează și nu își evaluează realist timpul în timpul testelor.
  • Are dificultăți în a memora și a reda informații, oral, sau scris.
  • Își organizează cu dificultate caietele, temele, scrisul pe foaie.
  • Urmează parțial instrucțiunile, în funcție de cât a reușit să memoreze.
  • Are dificultăți în a face tranziția de la un subiect la altul.
  • Ține pasul cu dificultate, fapt care generează demotivare, încredere în sine scăzută, irascibilitate, oboseală, sau chiar refuz de a învăța.

STRATEGII DE ÎNVĂȚARE PENTRU ELEVII CU ADHD

Abordările sunt, în general, personalizate, în funcție de temperamentul, nevoile, istoricul și tiparele comportamentale ale copilului. Iată însă și câteva strategii comune, pentru a fi luate în calcul în sprijinirea și antrenamentul elevilor cu ADHD.

  • Utilizarea de planificatoare pe coduri de culori, pentru a capta atenția și a ajuta abilitățile de organizare;
  • Utilizarea de device-uri ‚talk to text’, pentru a face mai ușoară luarea de notițe;
  • Utilizarea de orare care folosesc imagini, pentru a ajuta memorarea mai ușoară a orarului și a sarcinilor;
  • Folosirea de imagini în prezentări, pentru a facilita memorarea;
  • Prezentări multimedia – vizual, verbal, text scris, pentru menține atenția focusată.

CUM POT FACE ECHIPĂ PĂRINȚII ȘI PROFESORII/EDUCATORII

Colaborarea este o componentă importantă a sistemului de suport școlar și emoțional al copilului cu ADHD. Părintele își cunoaște cel mai bine copilul și poate oferi informați valoroasă profesorilor/educatorilor, cu privire la personalitatea, temperamentul, interesele și comportamentele copilului său. El poate contribui decisiv la proiectarea planului de învățare și sprijin al copilului, la alegerea celor mai potrivite materiale și strategii de abordare.

Ce pot face profesorii:

  • Să își aloce un supliment de timp/atenție pentru elevul cu ADHD;
  • Să conștientizeze că reacțiile și comportamentul elevului cu ADHD nu sunt intenționate, ci sunt rezultatul modului individual în care se dezvoltă funcțiile sale cognitive;
  • Să îi împartă sarcinile în subdiviziuni, care să poată fi rezolvate în pași mici;
  • Să îi ofere formulare detaliate de organizare (imagini, coduri de culori, care să mențină spanul atenției);
  • Să îi indice cuvinte cheie în instrucțiunile de lucru, pentru a-l ajuta să le memoreze;
  • Să particularizeze timpul și forma în care este acceptat răspunsul copilului cu ADHD;
  • Să îl așeze în bancă ținând cont de faptul că are nevoie de un spațiu mai liniștit, coleg de bancă mai liniștit, mai puțini factori de distragerea atenției (eventual în apropierea profesorului);
  • Să îi ofere jucării/obiecte silențioase (burete/cauciuc), pe care le poate folosi în timpul orei, pentru a-i consuma nevoia de mișcare, fără a deranja restul clasei;
  • Să îi ofere sprijin verbal și emoțional, feedback și încurajare atunci când îndeplinește o sarcină;
  • Atenție la formularea feedback-ului! Așa NU: Bravo, ai reușit și tu!, Așa DA: Bravo, ai reușit și de data asta!

Ce pot face părinții:

  • Să păstreze constant legătura cu profesorii;
  • Să ofere consecvență între abordarea de acasă și cea de la școală;
  • Să seteze un program de activități regulate, care să stimuleze abilitățile de organizare, decizie și tranziție între diferite sarcini (ex. alternarea unui puzzle cu un pasaj de citire);
  • Să îi atribuie copilului sarcini incrementale (care se pot rezolva în etape);
  • Să îi ofere suport la lecții (poate fi un tutore din afara familiei, care să sprijine copilul la teme);
  • Să îi ofere un mediu calm, să aibă un ritual emoțional care să permită copilului dezvoltarea siguranței și încrederii (ex. seara povestim 10 minute întâmplările zilei);
  • Să ofere feedback pozitiv, oricând apare un rezultat pozitiv;
  • Să ofere feedback constructiv și încurajare atunci când rezultatul nu e bun (sunt sigur că data viitoare vei reuși!);
  • Să evite să-i fie văzute de copil dezamăgirea, iritarea, resentimentul sau neputința.

Articol preluat și tradus de pe www.forbrain.com, autor Crystal Bray – Speech-Language Pathologist, 11 Septembrie 2023.

Continuare: Copilul cu ADHD – dezvoltare și performanțe școlare (III)